Importanta voluntariatului pentru fiecare.
 
“Niciodată înaine, omul nu a avut o aşa mare capacitate de a controla mediul în care trăieşte, capacitatea de a pune capăt foametei, sărăciei sau dezastrelor. Avem puterea de a fi cea mai bună generaţie pe care a cunoscut-o vreodată omenirea.” (President John F. Kennedy) 

Te invit sa completezi urmatorul chestionar pentru a putea observa cine si din ce motive practica voluntariatul.

Chestionar 

Multumesc frumos!

 

Multumesc.

"Vroiam sa iti spun cat de rau imi pare, dar nu am gasit momentul potrivit, pentru toate lucrurile care te-au facut sa te simti prost si pentru faptul ca pe tot parcursul urcarii noastre pe munte nu am fost langa tine pentru ca eram pre furios si suparat pe situatie incat te-am lasat in urma atunci cand aveai nevoie de mine. Oamenii din grupul asta sunt chiar ok, poate ar trebui sa nu mai fiu atat de selectiv.  Cand erai in tren si abia schimbai o privire cu mine imi venea atat de tare sa iti spun, chiar si cu oamenii aia acolo de fata cat de mult am nevoie de tine, cat de mult tin la tine, cat de mult te vreau langa mine si cat de mult te iubesc. Chiar acum mi-am adus aminte de cuvintele Cristinei de atunci din Harley cand spunea ca noi "mergem repede" si lucrul asta ma face sa ma gandesc la faptul ca o persoana ca tine nu am intalnit pana acum si nu cred ca voi mai intalni vreodata, ma completezi... Weekend-ul asta ai incercat sa ma ajuti sa ma intregrez mai bine intr-un grup noi, iar eu in loc sa iti fiu recunoscator si sa te tin langa mine, am facut exact opusul, te-am lasat in spate si nu te-am ajutat cand ti-a fost mai greu pe munte, te-am facut sa plangi, te-am facut sa te simti prost si nu am incercat sa stau de vorba cu ceilalti... Un singur lucru nu vreau sa uiti, te iubesc si te voi iubi pana la ultima suflare. Esti tot ceea ce mi-am dorit."

Iti multumesc ca esti alaturi de mine si ca imi poti spune asemenea cuvinte frumoase.
Te iubesc din toata inima mea!

Speră. Luptă. Reuseşte.

Câteodată greşim şi noi. Doar suntem oameni nu? Important este sa îţi recunoşti greşelile şi sa încerci sa le îndrepţi. Trebuie sa îţi descoperi defectele şi sa încerci sa le îndrepţi. Trebuie sa poţi face diferenţa între bine şi rău. Nu asta înseamnă de fapt a avea liberul arbitru?

Pe tot parcursul vieţii înveţi sa alegi, sa iei decizii corecte. Bineînţeles, mai şi greşeşti. E normal. Din ele trebuie sa înveţi ceva. Nu trebuie sa le repeţi. Deoarece o sa raneşti persoanele din jurul tău de fiecare data. Iar odată şi odată ele vor renunţa. Nu vor mai lupta pentru tine. Nu vor mai înţelege când greşeşti. Le vei pierde. Definitiv.

Îţi pierzi prietenii, familia, tot ce ai iubit vreodată. Pentru tot ce iubeşti trebuie sa lupţi. Numai aşa le poţi păstra. Dacă nu le araţi aceasta dorinţa, aceasta ambiţie... Totul se va pierde. Totul se va prăbuşi la picioarele tale. Viaţa nu e ca în filme. Viaţa e o lupta cu tine însuţi. Trebuie câstigata. Ai încredere în tine şi vei reuşi tot ce ti-ai propus. Capul sus!

Ce simtim cateodata...

 Teama, bucurie, iubire, tristete, dezamagire, incredere. Sentimente puternice, intense, frumoase sau dureroase. Dar poti oare iubi pe cineva cu adevarat fara sa iti fie teama ca il vei pierde? Sincer nu cred. Nu pot exista unul fara celalat. Totul are o pereche. O cealalta parte cu care se impleteste.
Si mie imi este frica. Asa se intampla mereu. Imi este teama ca voi pierde tot ce imi este mai drag pe lumea asta, persoana pe care o iubesc cel mai mult. Nu vreau asta. Ma gandesc la asta in fiecare zi. Chiar daca stiu ca nu este bine. Dar nu ma pot abtine. Ma sperie faptul ca intr-o zi totul se va termina, ca te voi pierde, ca acest vis va lua sfarsit. Nu vreau sa ma gandesc la asta. Incerc sa evit gandul asta. Imi este din ce in ce mai greu. Dar incerc. Nu vreau sa ma copleseasca sentimentul acesta de teama. Imi va face numai rau. Pe zi ce trece devine din ce in ce mai puternic. Iar eu, incerc sa il uit, sa il pun deoparte. Deoarece ma face sa realizez ca pe masura ce creste, creste si iubirea mea pentru tine.
Nu iti voi arata aceasta teama. Niciodata. Nu vreau.
Voi fi mereu alaturi de tine, sa stiu ca esti bine, ca esti fericit, cu zambetul pe buze.
Voi fi mereu langa tine sa te sprijin cand vei avea nevoie de mine.
Voi merge mereu langa tine, te voi tine de mana ca sa iti pot arata ca totul va fi bine.
Voi fi mereu cu tine orice s-ar intampla.
Sufletul meu va ramane mereu cu tine. Oriunde ai fi.
Te iubesc.

Doar tu.

 Oare iti pot arata vreodata tot ce simt pentru tine? Oare te pot face sa intelegi cu adevarat ce insemni pentru mine?
Poate da, poate nu. Dar macar incerc. Vreau sa sti asta.
Numai tu ma poti face sa fiu mereu cu zambetul pe buze. Numai tu ma faci sa ma cutremur de fiecare data, cand te uiti la mine. Numai tu imi dai fiori de fiecare data, cand ma saruti. Nu stiu cum reusesti asta. Ma faci ata de fericita, incat raman fara cuvinte. Nu stiu cum sa explic exact ce simt.
Fiecare clipa petrecuta cu tine ma face sa uit de toate problemele, toate necazurile, toate cosmarurile. De toate persoanele. De absolut tot. Tot ce conteaza atunci esti doar tu.
Fiecare moment impreuna imi aduce aminte, ca totul va fi bine. Pare a fi un vis, cand ma prinzi de mana, ma iei in brate si ma strangi la piept. Este un vis devenit realitate pentru ca stiu ca esti acolo sa ma prinzi, cand totul se prabuseste la picioarele mele si esti mereu langa mine, cand am nevoie de tine.
Nici nu stiu cum sa iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine, pentru ca existi in viata mea, pentru ca ai reusit sa ma faci sa realizez ca nu trebuie sa renunt. Niciodata.
Esti totul pentru mine.
Te iubesc!

Over and over again.

De ce ne indragostim intotdeauna de persoana nepotrivita? Nu cred ca exista un raspuns. Te ia pe neasteptate. Cunosti o persoana. Totul e frumos. Incepi sa o cunosti mai bine. Iti petreci timpul cu ea. Vezi cum gandeste, ce perspective, idei are, cum vede lumea. Incepi sa te regasesti in acea persoana. Totul ti se pare ca merge perfect. Te gandesti cum ar fi daca... Visezi. Speri. La tot ce e mai frumos.
Atunci, exact cand te astepti cel mai putin, totul se destrama. Iti dai seama ca ai gresit. Esti dezamagit. Dar la ce  poti sa te astepti? Ar trebui sa sti ca asa se intampla de cele mai multe ori. Observi ca nu are rost sa mai continui. Te doare, dar asa este. Pentru un moment ai crezut ca ai gasit pe cineva exact ca tine. Care intelege prin ce treci. Care gandeste la fel ca tine. Ca poate pentru o perioada ti se va implini micul vis. Cred ca asta doare cel mai tare. Speranta falsa. Interpretare gresita. De ce nu te-ai gandit la asta de la inceput? De ce nu ti-ai dat seama ca asa vor decurge lucrurile? Pentru ca asa este intotdeauna. Asa se va inatmpla mereu.

Totul are un sfarsit.

Sti sentimentul acela, cand vezi persoana pe care o iubesti in fata ta? Cand amutesti uitantu-te in ochii lui. Cand zambetul lui te topeste. Cand incepe inima incepe sa iti bata atat de tare incat o poti auzi. Cand simti ca plutesti de fericire. Cand pentru o secunda uiti de tine si de restul lumii. Atunci cand este doar EL. Nimeni altcineva. DOAR EL.

Trecand aceasta clipa, revi la realitate. Observi ca el nu mai este al tau. Realizezi ca nu tu esti cea care il face sa zambeasca, sa rada, sa il tina de mana atunci cand ii este greu sau care il face fericit.

Atunci totul se prabuseste. Simti ca s-a rupt ceva din tine. Simti o durere sfasietoare. Nu se opreste. Te pierzi in lumea asta. In ganduri. In vise. Nu mai esti tu. Te invinovatesti ca l-ai lasat sa plece. Iti pare rau ca nu ai luptat pentru el. Nu atat cat merita.

Iar acum trebuie sa te obisnuiesti cu durerea din suflet. In special atunci cand il vezi. Cand il vezi cu altcineva decat cu tine. Cand altcineva il face sa zambeasca, sa rada. Cand nu mai esti tu cea care il tine de mana si il saruta.

Alunga toata suferinta. Incearca. Chiar daca pentru tine tot EL ramane. DOAR EL.

Regrete. Cu totii le avem.

Am gresit. Imi pare rau. Nu am vrut sa te ranesc. Deci am facut asta intr-o clipa, fara sa gandesc, fara sa realizez ce prostie urma sa fac.

Te-am dezamagit. Stiu. Totul era exact cum imi imaginam. Perfect. M-am speriat, m-am panicat. Am renuntat la ceva foarte frumos. Regret asta.

Am inceput sa ma indepartez de tine, sa cred ca totul este doar in capul meu. Stiu ca a trecut mult de atunci, dar totusi nu pot uita tot asa de usor.

Ai insemnat mult pentru mine. Imi pare rau ca imi dau seama tocmai acum. Mereu incercam sa te regasesc in alte persoane. Nu pot sa renunt. Poate ca nu vreau. E prea greu. Am fost o fraiera, sincer.

Sunt asa un copil cateodata. Regret decizia pe care am luat-o. In fiecare zi. Sunt sigura ca va fi imposibil sa te mai am odata. Sa mai primesc o a doua sansa. Sa ma revansez fata de tine. Sa iti pot arata cine erai pentru mine.

Aveai acel ceva care ma facea mereu sa zambesc. Ceva special. Cand ma uitam in ochii tai, stiam ca totul va fi bine.

Imi e dor de asta. Imi e dor de tine, de noi, de ce am fost odata. Cat de putin. Dar e prea tarziu. Stiu asta. Totusi sper. Sper ca ma vei lasa sa iti arat toate astea, sa iti dovedesc ca imi pare rau pentru ce s-a intamplat.

Iarta-ma, te rog!

O noapte.

Era noapte. Cerul era senin si instelat. Afara era racoare, pamantul un pic umed si iarba rece. Pe o patura, undeva pe o pajiste, stau intinsi pe spate o fata si un baiat. Se uita la stele. Se tin de mana. Nu isi vorbesc. Savureaza momentul, linistea. Simt briza vantului, aud fosnetul fruzelor, cantecul greierilor. Pluteste o atmosfera foarte linistitoare.

Ea s-a ridicat. I s-a facut frig. El ii da hanoracul lui pentru a-i tine de cald. Ea ii zambeste si se afunda in hanorac. Simte parfumul lui, care ii place atat de mult. Singurul lucru care ii lispea.

"Totul e perfect." isi zise ea, crezand ca el nu a auzit.

"Tu esti perfecta" spuse el zambind.

O lua in brate si o stranse tare la piept. Atunci isi dadu seama. Se simte atat de bine alaturi de ea incat nu isi putea imagina viata fara ea. Era totul pentru el. Ar face orice pentru ea, doar ca sa fie fericita. Sa fie impreuna. A mai stat pe ganduri o vreme in timp ce o tinu in brate. Dupa aceea se indeparta putin.

"Trebuie sa iti spun ceva" zice el incet, nesigur.

Ea se uita putin ingrijorata la el.

"Doamne cat esti de frumoasa. Vreau sa iti spun un singur lucru." spuse el serios uitandu-se in ochii ei.

Ea astepta putin speriata. Nu stia ce se intampla.

El se apleca putin si ii sopti in ureche:

"Te iubesc!". Ea, usurata, rase usor.

"Si eu te iubesc. Mai mult decat iti poti imagina." zise ea.

El o lua in brate si o saruta.

Amintiri. Nimic mai mult.

Totul a fost un vis. Un vis spulberat in o mie de bucatele, care nu se mai poate reface. Niciodata. Dar as vrea macar sa nu mai doara atat de mult, cand imi aduc aminte de el. Doar el ar putea sa ma ajute sa fac asta. M-ar putea ajuta sa unesc acele cioburi. Chiar daca ele m-au taiat atat de adanc incat de abia mai pot respira. Ranile nu se vindeca. Nu se vor vindeca niciodata.

Dar stiu ca ele imi vor aduce aminte de el. Imi voi aminti de timpul petrecut impreuna. De acel vis zdrobit de realitate.

Mereu ma gandesc la un sigur lucru. Un simplu gand, pe care nu il pot intelege. De ce a plecat? De ce m-a lasat singura? De ce a distrus acel vis incredibil? In fiecare zi ma framanta acest lucru. In fiecare zi apar din ce in ce mai multe intrebari sau indoieli. As vrea doar sa primesc o explicatie. Atat. Nimic mai mult.

Cu toate astea stiu ca va ramane mereu cu mine. Oricat de departe ar fi. Va ramane mereu aceasi persoana pentru mine. Il voi pastra mereu in inima mea. Nu il voi uita niciodata. Oricat de mult m-a ranit. Il voi iubi mereu. Intotdeauna.

Tu...Eu...Noi.

Nu te mai inteleg. Incerc sa imi dau seama ce se intampla cu tine. Incerc sa vorbesc cu tine. Dar tu nu imi spui. Vreau sa imi spui ce e in sufletul tau. Sa sa incredere in mine. Tu te inchizi in tine si nu vorbesti cu mine. Ma faci sa cred ca nu iti pasa. Dar stiu ca nu esti asa.
Credeam ca prietenia noastra se bazeaza pe mai mult de atat. Esti mai mult decat o sora pentru mine. O persoana foarte speciala. Iti vreau binele. Dar nu ma lasi sa am grija de tine. Nu ma lasi. Nu inteleg de ce.
Tot ce vreau sa sti e ca voi fi alaturi de tine. In orice situatie. Ca te voi ajuta mereu. Daca ma lasi. Nu cer mult. Banuiesc.
Te rog. Nu mai fi asa. Sti ca poti avea incredere in mine. Nu vreau decat sa stiu ca esti bine. Nu vreau sa te vad suparata. Nu vreau sa te vad plangand. Nu vreau sa te ranesc. Vreau doar sa te vad mereu vesela. Vreau sa iti vad zambetul. Sa te vad ca razi. Ca ai incredere in tine.
Vreau sa sti ca poti vorbi cu mine orice. Nu te voi judeca. Vreau doar sa sti ca sunt aici. Nu voi pleca nicaieri. Niciodata.
Te iubesc.

Visul unei nopti de vara.

Ti-am facut o promisiune. Incerc din greu sa o respect, dar nu pot. Nu inteleg de ce.
De fiecare data cand imi aduc aminte de tine, imi vine sa plang, si nu ma pot abtine. Nu pot inceta sa ma intreb de ce ai plecat si m-ai lasat singura. De ce nu esti langa mine sa imi alini durerea. Inca sper ca este doar un vis si ca intr-o zi o sa ma trezesc si o sa te vad langa mine, ca deobicei.
Nu pot sa cred te-am pierdut. Nu pot sa cred ca te-am lasat sa pleci. In fiecare zi imi pun aceeasi intrebare. De ce oare te-am lasat sa pleci?
Ce simt pentru tine, nu am mai simtit niciodata. Este ceva absolut magic. Imi este atat de greu sa incerc sa nu ma mai gandesc la asta si pur si simplu nu imi pot imagina o lume fara tine. Esti totul pentru mine. As vrea sa fie totul ca inainte. Sa traiesc mereu acel vis, cu tine.

Alt sfarsit, alta poveste.

Nu am banuit niciodata ca vei renunta asa de devreme. Mi-ai spus ca nu ma vei uita. Mi-ai spus ca ma iubesti si ca ma vei iubi mereu.
Se pare ca au fost doar vorbe. Simple vorbe. Vorbe care pentru mine au insemnat totul. Dar pentru tine nu.
Ce pot sa inteleg? Imi spui ca ma iubesti atat de mult incat nu crezi, ca vei mai putea iubi vreodata pe altcineva la fel ca pe mine. Explica-mi. Pentru ca dupa aceea ai disparut si am ramas doar cu amintirea ta in sufletul meu. Nu mai exist pentru tine.
Suntem ca doi straini, dar totusi simt ca esti in continuare o parte din mine.
Imi pare rau ca s-a ajuns aici. Sincer credeam ca aceasta poveste va avea alt sfarsit. Se pare ca m-am inselat. Credeam ca o sa resuim, ca o sa luptam, ca o sa trecem peste fiecare piedica ce se va ivi in calea noastra. Si ca o sa fim fericiti impreuna. Ca o sa fim doar noi doi.
In schimb ai renuntat. Nu a fost sa fie.
Alt sfarsit, inca o poveste.

Cât de mult m-ai iubit.

„ Au fost fel de jocuri şi de farse... Mi-ai făcut semn. Ne-am despărţit apoi de toţi... Mergeam alături prin crîng şi era un verde sfios şi fraged. Mereu neastîmpărat, mă necăjeai... Mi-ai umplut buzunarele cu mîţişori de ulm. Lucrurile astea crezi că le-ai uitat, pentru că te preocupă altceva, dar, închise în fundul sufletului, ele îşi păstrează frumuseţea, cum pătrează pământul strălucirea sculelor de aur. Pe urmă ai devenit tăcut, serios... Am inceput să te necăjesc eu... Mi-ai prins deodata mîinile şi cu o voce care parcă venea de dincolo de tine... « în clipa asta te iubesc atât de mult... că mă doare iubirea asta îngrămădită în sufletul meu, care nu se poate exterioriza. »... Te necăjeam încă, spuneam că nu cred... M-ai privit liniştit mereu, m-ai oprit langă trunchiul negru al unui ulm şi m-ai apropiat mult de tine... « Iubirea mea este sub altă constelaţie decât celelalte iubiri... » Vorbele tale sunau în mine ca într-o vioară... « Aş vrea să fac pentru tine un sacrificiu nemărginit, un sacrificiu absolut, prin care viaţa mea să fie alta, ceea ce acum nu sînt decît vorbe, ruşinate că nu sînt decît vorbe...sa-ţi spui odată’cît de mult m-ai iubit’ » Aşa mi-ai spus.“

Jocul Ielelor

Totul e in zadar.

Orice as face, fac in zadar. In fiecare noapte stau si ma gandesc la tine. La momentele petrecute impreuna. Dar stiu ca asta nu te va aduce inapoi. Chiar daca as vrea. Stiu ca acum esti departe si ca exista posibilitatea sa nu te mai vad. Vreodata. Gandul asta m-a innebunit. Nu pot intelege de ce. Stiu doar ca mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa iti vad zambetul, sa iti aud vocea, sa te simt langa mine. Imaginea ta este inca atat de clara, atat de reala in minte mea. Voi incerca sa o mentin asa. Nu vreau sa te uit.
Nu vreau sa te pierd. Insemni mult prea mult pentru mine ca sa pot renunta la o persoana ca tine. In asa de scurt timp ai reusit sa ma faci sa tin atat de mult la tine. Cu doar cateva cuvinte ai reusit sa devi o persoana foarte speciala pentru mine.
Aproape tot ce fac imi aduce aminte de tine. Ai patruns atat de adanc in sufletul meu, incat imi provoaca o durere sfasietoare cand imi dau seama cat de departe esti. As vrea sa fi langa mine.
Dar trebuie sa invat sa tranform aceste amintiri dureroase cu tine, in unele frumoase. Sa zambesc cand imi aduc aminte de tine. Sa nu plang. Imi va fi foarte greu. Dar iti promit ca voi reusi.

Te-am pierdut. Definitiv.

Stam intinsi pe plaja. Visam. Asteptam sa rasara soarele. Tu imi iei mana si o ti strans langa tine. Vantul racoros de dimineata adie usor peste fetele noastre. Ma privesti cu ochii tai caprui, care imi patrund pana in suflet. Incerc sa imi dau seama la ce te gandesti. Privirea ta spune totul. Ai vrea ca timpul sa se opreasca si ca acest moment sa nu se mai termine. Ochii tai blanzi imi mangaie chipul si imi astern pe fata un zambet, care iti spune ca vei avea mereu parte de el. Ne luptam cu frigul diminetii si cu nisipul rece de sub noi. Dar nu pare a fi imposibil. Nu exista nimic imposibil pentru noi, atata timp cat suntem impreuna. Putem visa in continuare. Ma iei in brate si ma ti strans la pieptul tau. Nu vreau sa plec nicaieri. As ramane acolo pentru totdeauna. Impreuna cu tine. Totul este perfect.
Deodata te ridici si pleci. Eu raman jos, neintelegand ce se intampla. Te privesc cum te indepartezi de mine. Imi dau seama ca nu te vei mai intoarce. Niciodata. Pe obrazul meu curg cateva lacrimi. Incerc sa inteleg de ce ai plecat si m-ai lasat acolo. Singura.
Nu imi pot da seama. Sunt confuza. Era momentul perfect. Simt o durere sfasietoare in piept. Nu stiu cum o pot opri. Nu cred ca ii pot face fata.

Atunci m-am trezit si am realizat ca am visat. Totul a fost un vis. Acelasi vis. Atat de real. Durerea continua.Indur pentru ca stiu ca asa te mai pot vedea inca odata. Chiar daca te-am pierdut, te voi pastra mereu in visele mele, in sufletul meu, in inima mea.
Nu te voi regreta. Niciodata. Vei fi mereu o parte din mine. Asa cum ai fost pana acum.

Scrisoare catre tine.

Te urasc pentru ca m-ai facut sa sufar atat, dar in acelasi timp te ador pentru ca mi-ai daruit niste animtiri, pe care le voi pretuii si pastra mereu cu mine. Imi pare rau ca nu a iesit cum as fi vrut eu. Dar sincer trebuia sa ma astept la asta de prima data cand te-am vazut.
Ai fost primul, in fata caruia am reusit sa ma deschid atat de mult dupa o perioada foarte lunga de timp. Ceea ce tu nu sti, este ca am parte numai de finaluri triste si nici macar unul fericit.
Iar eu ca deobicei mi-am facut singura rau. Poate chiar si tie. Nu stiu. Dar as vrea sa stiu. As vrea sa stiu ce gandesti si cum te simti. Din pacate acest lucru este imposibil acum.
Eu iti scriu in speranta ca vei intelege ce simt si ma vei lua in serios. Mereu m-am gandit si am sperat in adancul sufletului meu ca imi vei impartasi sentimentele.
Tu ai fost cel, care m-a respectat cu adevarat si care tinea cont de parerea mea. Tot tu ai fost cel care ma facea sa rad chiar si atunci aveam o zi proasta. Tot tu ai fost, acela care a avut grija de mine atunci cand aveam nevoie. Chiar daca nu aratam asta, tu ai reusit sa ma vezi pe mine asa cum sunt cu adevarat. Ai apreciat absolut tot ce am facut sau ce incercam sa fac. Asta m-a facut sa tin la tine atat de mult si sa ma atasez atat de tare de tine. Lasand la o parte faptul ca suntem la fel din aproape toate punctele de vedere. Nu cred ca este o coincidenta ca ne-am intalnit si imi pare foarte bine ca am avut aceasta ocazie.
Nu o sa regret niciodata ca te-am cunoscut oricat de mult ar durea. De ce? Pentru ca meriti efortul. Pentru mine au fost niste zile extraordinare. Nu m-am mai simtit asa de foarte mult timp si cred ca putine persoane au reusit sa ma faca sa ma simt astfel. Tu te afli printre ele.
As vrea sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. In special faptul ca ai reusit sa ma vezi pe mine asa cum sunt si pentru ca m-ai facut sa te admir. Sentimentele pe care le simt sunt pur si simplu imposibil de descris si nu se poate compara cu nimic altceva in lume. Este ceva absolut fascinant si sper ca intr-o zi sa ai parte si tu de el. Sa nu renunti niciodata la el sau la cautarea lui. Chiar si pentru doua saptamani sa-l ai, merita tot efortul din lume.
Este ceva ce o sa intelegi si tu cand o sa-l simti. Partea proasta si pe care nu ti-o doresc este ca iti vei da seama de valoare lui atunci cand il vei pierde, mult prea tarziu. Mereu se intampla asa. Cand totul se termina si toata lumea se prabuseste in fata ta, atunci iti dai seama cat de important si de nepretuit este acest sentiment. Suferi si suferi.
Imi pare rau ca a trebuit sa se termine astfel, dar sper ca intr-o zi sa o putem lua de la inceput, fara alte piedici, care sa ne stea in cale. Imi doresc din tot sufletul o alta sansa.
Sper ca aceste randuri sa insemne ceva si sa te faca sa realizezi ce insemni si cat de important esti tu pentru mine. Nu te voi uita. Vei ramane mereu cu mine.

One last time.

As vrea sa te mai vad odata.

Poate reusesc sa te conving sa ramai.

Sa nu ma mai lasi sigura.

As vrea sa te mai tin odata in brate.

Sa te simt langa mine.

Sa stiu ca imi vei fi alaturi.

As vrea sa te mai tin de mana odata.

Sa stiu ca vom imparti acelasi drum.

Sa stiu ca te pot tine, sa nu pleci.

As vrea sa te mai privesc odata.

Sa imi vad reflexia in ochii tai.

Sa stiu ca suntem iar una si aceeasi persoana.

As vrea sa nu mai pleci.

Sa ramai cu mine.

Sa visam in continuare.

As vrea sa imi spui ca ma iubesti.

Sa iti pot spune ca eu te iubesc mai mult.

Te voi iubi mereu, oriunde ai fi.

As vrea...

De ce? Nu pot sa inteleg. Totusi as vrea sa stiu. Dar este imposibil. Este prea tarziu. Esti un strain pentru mine, dar parca te cunosc de o vesnicie. Am incercat sa te intelg. Nu am reusit. Doua saptamani nu mi-au fost de ajuns. Daca stau sa ma gandesc mai bine, pretuiesc fiecare clipa pentrecuta cu tine. Fiecare minut, fiecare moment cu tine a fost magic. As vrea sa iti pot multumi pentru asta cumva. Sa iti multumesc ca ai avut grija de mine, ca tu ai fost cel, care a fost langa mine, cand am avut nevoie, ca ai reusit sa imi transformi lacrimile intr-un zambet, ca m-ai tinut in brate aproape de tine. Ai fost totul pentru mine. Nu voi uita asta. Nu te voi uita. Niciodata.

Mi-e dor de tine.

E de ajuns un sfarsit de saptamana pentru ca ceva sa iti dea viata peste cap. Din nou. Doua zile, nu mai mult. Ce pot spune? Schimbarea vine cand te astepti cel mai putin.

Un sentiment foarte dureros isi face loc in sufletul tau. Amintirile pot fi de nepretuit, dar in acelasi timp si foarte triste si pline de regrete. Pentru o vreme iti spui ca ai reusit sa depasesti acel moment, in care toata lumea ti se prabuseste. Crezi ca totul va fi bine si ca poti folosi acele clipe ca niste amintiri placute. Doar ca tocmai atunci cand in sfarsit te simti mai bine, apar persoane sau se intampla sa te afli intr-un loc, care iti scot iar acele amintiri la suprafata. Asa ajungi iarasi de unde ai plecat, suferind, visand, plangand.

As putea sa vorbesc doar in numele meu, desi nu cred ca exista cineva, care sa nu fi avut o experienta asemanatoare. Intotdeauna exista o persoana, care apare si iti da lumea peste cap. La inceput negi faptul ca ai intalnit o asemenea persoana. Nu poti accepta acest lucru. Este foarte greu de crezut ca ar putea sa existe cineva, care pur si simplu de la inceput te face sa radiezi de fericire. Aceste sentimente sunt imposibil de egalat. In clipa in care incepi sa accepti, ai impresia, ca te afli intr-un vis, care ar trebui sa dureze o vesnicie.

Atunci incepi sa dai forma unor semtimente, care te fac sa uiti de absolut tot si care iti astern pe fata un zambet stralucitor, de care nu mai poti scapa. In acel moment totul este perfect. Revenind la realitate iti dai seama ca este imposibil sa fii mereu alaturi de acea persoana si ca nu ai cum sa schimbi asta. Dar in acelasi timp ai vrea sa lupti in continuare. El face parte din tine, oriunde ar fi. Durerea provocata este ca un foc, care iti arde sufletul. Este de nesuportat. Te simti pierdut. Nu mai intelegi nimic. Toata lumea a disparut. Oriunde ai merge, orice ai face, pentru tine nu mai exista nimic. La fiecare pas speri sa apara el si sa iti aline suferinta. Dar asta nu se intampla. Timpul trece atat de incet si ai impresia ca nu se va termina vreodata. Timpul este cel, care te vindeca, care iti alina suferinta. El este cel, care este acolo cand suferi si te ajuta sa uiti. Dupa ce ai reusit sa te vindeci, atunci apare intotdeauna ceva care te face sa o iei de la inceput. Totul este exact ca un cerc.

Toata lumea se preface ca totul este bine, dar ce multi nu stiu, este, ca nu este deloc asa. Semtimentele care odata s-au nascut, nu se sting niciodata. Incerci sa le inlaturi, crezi ca au disparut, dar ele sunt acolo traind vesnic, acoperite de alte amintiri, ganduri, sentimente. Luptandu-se, ele odata si odata tot ies la suprafata si iti trezesc acele amintiri, de care ti-e cel mai frica. Cateodata ma gandesc ca asta este frumusetea lor.

In ce lume traim?

Uite-te in jurul tau.Ce vezi? Daca ar fi sa ma intrebe cineva pe mine raspunsul meu ar fi urmatorul:
Eu vad in jurul meu o lume trista, rece.Oameni incearca sa o faca sa para mai luminata, mai vesela, dar nu intotdeauna reusesc. In aceasta lume exista foarte multi oameni rai. Eu vad in jurul meu oameni care ii ranesc pe ceilalti fara sa le pese. De ce trebuie sa fie oameni asa de rai? Cum pot ei sa se bucure de suferinta altora? De ce vor oameni sa ii faca pe ceilalti sa sufere? Traim intr-o lume unde nu mai conteaza daca faci o fapta buna sau sa spui cuiva o vorba buna. Majoritatea oamenilor vor sa fie ei cei mai buni, sa fie ei cei care au multa putere, dar ca sa obtina acest lucru trebuie sa ii raneasca pe cei din jurul lor, fie cunoscuti, fie necunoscuti.Tot timpul exista si un om optimist care zice:"Hei, nu mai fi asa. Totul o sa fie bine. Macar poti sa iti dai seama care sunt acele persoane". Dar exista si persoane care sunt prea naive, prea sensibile sa isi dea seama din timp de acest lucru si pot suferi foarte mult. Ajung sa se simta foarte prost si neimportani. Dar eu spun ca fiecare om are valoarea lui si rolul lor in viata. Orice om e important in felul lui si nu ar trebuie sa se lase influentat sau controlat de ceilalti. Ajungi la un moment dat cat iti dai seama ce se intampla in jurul tau si iti dai seama cat de mult ai gresit si tu odata. Dar viata este pentru a invata, pentru a capata experienta ca sa sti alta data sa nu mai repeti greselile din trecut. Viata e ca un joc care te pune la incercare si trebuie sa treci peste toate ca sa poti sa intelegi cu adevarat ce inseamna sa traiesti. Trebuie sa intelegi frumusetea vieti chiar si cu partiile neplacute din ea.