duminică, 12 februarie 2012

Totul are un sfarsit.


Sti sentimentul acela, cand vezi persoana pe care o iubesti in fata ta? Cand amutesti uitantu-te in ochii lui. Cand zambetul lui te topeste. Cand incepe inima incepe sa iti bata atat de tare incat o poti auzi. Cand simti ca plutesti de fericire. Cand pentru o secunda uiti de tine si de restul lumii. Atunci cand este doar EL. Nimeni altcineva. DOAR EL.
Trecand aceasta clipa, revi la realitate. Observi ca el nu mai este al tau. Realizezi ca nu tu esti cea care il face sa zambeasca, sa rada, sa il tina de mana atunci cand ii este greu sau care il face fericit.
Atunci totul se prabuseste. Simti ca s-a rupt ceva din tine. Simti o durere sfasietoare. Nu se opreste. Te pierzi in lumea asta. In ganduri. In vise. Nu mai esti tu. Te invinovatesti ca l-ai lasat sa plece. Iti pare rau ca nu ai luptat pentru el. Nu atat cat merita.
Iar acum trebuie sa te obisnuiesti cu durerea din suflet. In special atunci cand il vezi. Cand il vezi cu altcineva decat cu tine. Cand altcineva il face sa zambeasca, sa rada. Cand nu mai esti tu cea care il tine de mana si il saruta.
Alunga toata suferinta. Incearca. Chiar daca pentru tine tot EL ramane. DOAR EL.

2 comentarii: