E de ajuns un sfarsit de saptamana pentru ca ceva sa iti dea viata peste cap. Din nou. Doua zile, nu mai mult. Ce pot spune? Schimbarea vine cand te astepti cel mai putin.
Un sentiment foarte dureros isi face loc in sufletul tau. Amintirile pot fi de nepretuit, dar in acelasi timp si foarte triste si pline de regrete. Pentru o vreme iti spui ca ai reusit sa depasesti acel moment, in care toata lumea ti se prabuseste. Crezi ca totul va fi bine si ca poti folosi acele clipe ca niste amintiri placute. Doar ca tocmai atunci cand in sfarsit te simti mai bine, apar persoane sau se intampla sa te afli intr-un loc, care iti scot iar acele amintiri la suprafata. Asa ajungi iarasi de unde ai plecat, suferind, visand, plangand.
As putea sa vorbesc doar in numele meu, desi nu cred ca exista cineva, care sa nu fi avut o experienta asemanatoare. Intotdeauna exista o persoana, care apare si iti da lumea peste cap. La inceput negi faptul ca ai intalnit o asemenea persoana. Nu poti accepta acest lucru. Este foarte greu de crezut ca ar putea sa existe cineva, care pur si simplu de la inceput te face sa radiezi de fericire. Aceste sentimente sunt imposibil de egalat. In clipa in care incepi sa accepti, ai impresia, ca te afli intr-un vis, care ar trebui sa dureze o vesnicie.
Atunci incepi sa dai forma unor semtimente, care te fac sa uiti de absolut tot si care iti astern pe fata un zambet stralucitor, de care nu mai poti scapa. In acel moment totul este perfect. Revenind la realitate iti dai seama ca este imposibil sa fii mereu alaturi de acea persoana si ca nu ai cum sa schimbi asta. Dar in acelasi timp ai vrea sa lupti in continuare. El face parte din tine, oriunde ar fi. Durerea provocata este ca un foc, care iti arde sufletul. Este de nesuportat. Te simti pierdut. Nu mai intelegi nimic. Toata lumea a disparut. Oriunde ai merge, orice ai face, pentru tine nu mai exista nimic. La fiecare pas speri sa apara el si sa iti aline suferinta. Dar asta nu se intampla. Timpul trece atat de incet si ai impresia ca nu se va termina vreodata. Timpul este cel, care te vindeca, care iti alina suferinta. El este cel, care este acolo cand suferi si te ajuta sa uiti. Dupa ce ai reusit sa te vindeci, atunci apare intotdeauna ceva care te face sa o iei de la inceput. Totul este exact ca un cerc.
Toata lumea se preface ca totul este bine, dar ce multi nu stiu, este, ca nu este deloc asa. Semtimentele care odata s-au nascut, nu se sting niciodata. Incerci sa le inlaturi, crezi ca au disparut, dar ele sunt acolo traind vesnic, acoperite de alte amintiri, ganduri, sentimente. Luptandu-se, ele odata si odata tot ies la suprafata si iti trezesc acele amintiri, de care ti-e cel mai frica. Cateodata ma gandesc ca asta este frumusetea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu