Stam intinsi pe plaja. Visam. Asteptam sa rasara soarele. Tu imi iei mana si o ti strans langa tine. Vantul racoros de dimineata adie usor peste fetele noastre. Ma privesti cu ochii tai caprui, care imi patrund pana in suflet. Incerc sa imi dau seama la ce te gandesti. Privirea ta spune totul. Ai vrea ca timpul sa se opreasca si ca acest moment sa nu se mai termine. Ochii tai blanzi imi mangaie chipul si imi astern pe fata un zambet, care iti spune ca vei avea mereu parte de el. Ne luptam cu frigul diminetii si cu nisipul rece de sub noi. Dar nu pare a fi imposibil. Nu exista nimic imposibil pentru noi, atata timp cat suntem impreuna. Putem visa in continuare. Ma iei in brate si ma ti strans la pieptul tau. Nu vreau sa plec nicaieri. As ramane acolo pentru totdeauna. Impreuna cu tine. Totul este perfect.
Deodata te ridici si pleci. Eu raman jos, neintelegand ce se intampla. Te privesc cum te indepartezi de mine. Imi dau seama ca nu te vei mai intoarce. Niciodata. Pe obrazul meu curg cateva lacrimi. Incerc sa inteleg de ce ai plecat si m-ai lasat acolo. Singura.
Nu imi pot da seama. Sunt confuza. Era momentul perfect. Simt o durere sfasietoare in piept. Nu stiu cum o pot opri. Nu cred ca ii pot face fata.
Atunci m-am trezit si am realizat ca am visat. Totul a fost un vis. Acelasi vis. Atat de real. Durerea continua.Indur pentru ca stiu ca asa te mai pot vedea inca odata. Chiar daca te-am pierdut, te voi pastra mereu in visele mele, in sufletul meu, in inima mea.
Nu te voi regreta. Niciodata. Vei fi mereu o parte din mine. Asa cum ai fost pana acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu