Cât de mult m-ai iubit.

„ Au fost fel de jocuri şi de farse... Mi-ai făcut semn. Ne-am despărţit apoi de toţi... Mergeam alături prin crîng şi era un verde sfios şi fraged. Mereu neastîmpărat, mă necăjeai... Mi-ai umplut buzunarele cu mîţişori de ulm. Lucrurile astea crezi că le-ai uitat, pentru că te preocupă altceva, dar, închise în fundul sufletului, ele îşi păstrează frumuseţea, cum pătrează pământul strălucirea sculelor de aur. Pe urmă ai devenit tăcut, serios... Am inceput să te necăjesc eu... Mi-ai prins deodata mîinile şi cu o voce care parcă venea de dincolo de tine... « în clipa asta te iubesc atât de mult... că mă doare iubirea asta îngrămădită în sufletul meu, care nu se poate exterioriza. »... Te necăjeam încă, spuneam că nu cred... M-ai privit liniştit mereu, m-ai oprit langă trunchiul negru al unui ulm şi m-ai apropiat mult de tine... « Iubirea mea este sub altă constelaţie decât celelalte iubiri... » Vorbele tale sunau în mine ca într-o vioară... « Aş vrea să fac pentru tine un sacrificiu nemărginit, un sacrificiu absolut, prin care viaţa mea să fie alta, ceea ce acum nu sînt decît vorbe, ruşinate că nu sînt decît vorbe...sa-ţi spui odată’cît de mult m-ai iubit’ » Aşa mi-ai spus.“

Jocul Ielelor