Era noapte. Cerul era senin si instelat. Afara era racoare, pamantul un pic umed si iarba rece. Pe o patura, undeva pe o pajiste, stau intinsi pe spate o fata si un baiat. Se uita la stele. Se tin de mana. Nu isi vorbesc. Savureaza momentul, linistea. Simt briza vantului, aud fosnetul fruzelor, cantecul greierilor. Pluteste o atmosfera foarte linistitoare.
Ea s-a ridicat. I s-a facut frig. El ii da hanoracul lui pentru a-i tine de cald. Ea ii zambeste si se afunda in hanorac. Simte parfumul lui, care ii place atat de mult. Singurul lucru care ii lispea.
"Totul e perfect." isi zise ea, crezand ca el nu a auzit.
"Tu esti perfecta" spuse el zambind.
O lua in brate si o stranse tare la piept. Atunci isi dadu seama. Se simte atat de bine alaturi de ea incat nu isi putea imagina viata fara ea. Era totul pentru el. Ar face orice pentru ea, doar ca sa fie fericita. Sa fie impreuna. A mai stat pe ganduri o vreme in timp ce o tinu in brate. Dupa aceea se indeparta putin.
"Trebuie sa iti spun ceva" zice el incet, nesigur.
Ea se uita putin ingrijorata la el.
"Doamne cat esti de frumoasa. Vreau sa iti spun un singur lucru." spuse el serios uitandu-se in ochii ei.
Ea astepta putin speriata. Nu stia ce se intampla.
El se apleca putin si ii sopti in ureche:
"Te iubesc!". Ea, usurata, rase usor.
"Si eu te iubesc. Mai mult decat iti poti imagina." zise ea.
El o lua in brate si o saruta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu