Totul a fost un vis. Un vis spulberat in o mie de bucatele, care nu se mai poate reface. Niciodata. Dar as vrea macar sa nu mai doara atat de mult, cand imi aduc aminte de el. Doar el ar putea sa ma ajute sa fac asta. M-ar putea ajuta sa unesc acele cioburi. Chiar daca ele m-au taiat atat de adanc incat de abia mai pot respira. Ranile nu se vindeca. Nu se vor vindeca niciodata.
Dar stiu ca ele imi vor aduce aminte de el. Imi voi aminti de timpul petrecut impreuna. De acel vis zdrobit de realitate.
Mereu ma gandesc la un sigur lucru. Un simplu gand, pe care nu il pot intelege. De ce a plecat? De ce m-a lasat singura? De ce a distrus acel vis incredibil? In fiecare zi ma framanta acest lucru. In fiecare zi apar din ce in ce mai multe intrebari sau indoieli. As vrea doar sa primesc o explicatie. Atat. Nimic mai mult.
Cu toate astea stiu ca va ramane mereu cu mine. Oricat de departe ar fi. Va ramane mereu aceasi persoana pentru mine. Il voi pastra mereu in inima mea. Nu il voi uita niciodata. Oricat de mult m-a ranit. Il voi iubi mereu. Intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu